scena9.ro

Un nou trend online, în care femeile își construiesc propriile computere DIY, arată dorința unei generații de a redobândi, într-un fel sau altul, controlul asupra tehnologiei. Fenomenul vorbește, totodată, despre lipsa de transparență din tech, locul femeilor în acest domeniu și despre posibilitatea unei relații diferite cu device-urile noastre, una care nu urmează modelul ce ne-a fost impus până acum. Am primit primul meu computer la vârsta de șase ani.

Între 15 mai și 21 iunie, în al treilea an de mandat al lui Milo Rau ca director artistic, Wiener Festwochen / WF se derulează în paradigma „Republic of Gods - Time for New Gods!”.

Prolog Până vei ajunge la finalul acestui articol, aproximativ 108 femei vor fi abuzate fizic de partenerii lor. În spatele acestor cifre se află și femeile dintr-o întreagă rețea de ONG-uri, care trăiesc zi de zi în proximitatea violenței. Ele nu sunt victime aici, ci scuturi. Preiau apeluri disperate, scriu petiții și absorb trauma, ca să împiedice noi femicide. Un apartament în care trauma se împarte la comun Ești într-un bloc vechi, pătat de graffiti, din Piața Muncii.

Printre terapeuți care ne învață să ne iubim singuri și necondiționat, intelectuali care ne arată calea nobilă spre virtute și ruinarea treptată a vieților apropiaților din jur, Sufletul te face om, volumul de poezii al Oanei Paler, ne învață să acceptăm eșecul – caracterul nostru de „oameni frumoși și căcăcioși”.

★★★★★☆☆☆☆☆ Comatogen al lui Igor Cobileanski țese un ghem de intrigi printr-o societate vagă, care se vrea a fi a noastră. În ciuda unor intenții lăudabile de a explora posibilitățile filmului de gen, totul e foarte generic aici. În Comatogen, nimic nu e ce pare a fi, dar totul e până la urmă cum trebuie: generozitatea unui fost iubit din tinerețe se dovedește tactică de prădător; aerul placid al fiului disimulează adicția; tăcerea de efigie sculptată a unei tinere ascunde un plan machiavelic.

★★★★★☆☆☆☆☆ The Backrooms e horror-ul viitorului și al nostalgiei, un film care te sperie fără să înțelegi de ce, pentru că nu înțelegi de ce nostalgia inspiră acum groază. Pe scurt, filmul lui Kane Parsons The Backrooms e un amalgam satisfăcător de horror arhitectonic, psihologic și analog horror, distilat din memetică de internet, filtrat prin mașinăria de producție A24 și interpretat satisfăcător de doi actori extrem de valoroși, care trag din greu în niște roluri ușor schematice.

Regizoarea Natalie Musteață, de origine română, și artistul Alexandre Singh, partenerul său, au câștigat anul acesta Oscarul pentru cel mai bun film scurt. „Two People Exchanging Saliva” este o poveste distopică, în care violența este normalizată, iar intimitatea sancționată. E un film inspirat de luptele femeilor pentru drepturi civice, care își propune să fie subversiv față de consumerism și să redea condiția umană prin lentilele a trei generații diferite de femei.

I spoke with Aurora Mititelu, a Romania-born, US-based young experimental artist, about control and identity in her work, what it means to be a woman in a male-dominated environment, and what it's like to start over thousands of kilometers away from home. Aurora sits on a bedroom bed with her legs crossed, phone in hand. She’s texting Abel, her boyfriend, whom you can see projected in an image behind her.

Am stat de vorbă cu Aurora Mititelu, tânără artistă experimentală, despre control și identitate în arta ei, despre ce înseamnă să fii femeie într-un mediu dominat de bărbați și cum faci să o iei de la zero la mii de kilometri depărtare de casă. Aurora stă pe un pat de dormitor cu un picior peste celălalt și un telefon în mână. Vorbește prin mesaje cu Abel, iubitul ei pe care îl vezi în spate, într-o imagine proiectată.

Ce (nu) uită și ce iartă Tatiana Țîbuleac? Despre ce e vorba în cartea la care lucrează acum și, mai ales, va mai scrie ficțiune? O conversație între două scriitoare, despre, printre multe altele, mame, iubire și limba moldovenească.